COMUNICAT

Cu referire la informațiile plasate în spațiul public şi preluate de unele surse media din Republica Moldova privind pretinsa mită pentru judecătorii Curții de Apel Chișinău, pentru eliberarea unor cetățeni ucraineni din stare de arest preventiv și plasarea acestora în stare de arest la domiciliu, menționăm următoarele.

Din momentul reținerii celor 8 cetățeni ucraineni pe teritoriul Republicii Moldova, până în prezent, în fața Curții de Apel Chișinău, s-au desfășurat 4 seturi de proceduri.

În primul set de proceduri, în luna august, Curtea de Apel Chișinău a examinat 8 recursuri ale avocaților împotriva mandatelor de arestare preventivă pe un termen de 30 de zile a învinuiților, care au fost respinse, cu menținerea acestora în stare de arest preventiv.

În cel de-al doilea set de proceduri, în luna septembrie, Curtea de Apel Chișinău a examinat 8 recursuri ale avocaților împotriva mandatelor de prelungire a arestării preventive pe un termen de 30 de zile a învinuiților, care au fost respinse, cu menținerea acestora în stare de arest preventiv.

În cel de-al treilea set de proceduri, în luna octombrie, din considerentul că, prima instanță a plasat în stare de arest la domiciliu pe unul din cei 8 învinuiți,  Curtea de Apel Chișinău a examinat 7 recursuri ale avocaților și un recurs al procurorului. În rezultatul celui de-al 3-lea set de proceduri în fața Curții de Apel Chișinău, toți 8 învinuiți au fost plasați în arest preventiv.

În cel de-al patrulea set de proceduri, în luna noiembrie, prima instanță a plasat în stare de arest la domiciliu 3 învinuiți, iar la alți 5 învinuiți au fost menținute măsurile preventive sub formă de arest preventiv.

Soluția plasării învinuiților în stare de arest la domiciliu a fost contestată cu recurs doar în privința unui singur învinuit, ceilalți doi rămânând în stare de arest la domiciliu.

Totodată, măsura preventivă de arest a fost contestată de apărătorii celorlalți 5 învinuiți.

În rezultatul celui de-al 4-lea set de proceduri în fața Curții de apel Chișinău, toți 5 învinuiți care se aflau în stare de arest preventiv, au fost plasați în arest la domiciliu, cu impunerea obligației de a purta permanent și a menține în stare de funcționare echipamentul de localizare prin GPS (monitorizare electronică).

Având în vedere circumstanțele menționate supra, sunt eronate constatările în spațiul public, potrivit cărora, toți cei 8 învinuiți ar fi fost eliberați din arest preventiv de către Curtea de Apel Chișinău, această soluție fiind dispusă doar în privința a 5 învinuiți.

În acest context, reiterăm prevederile art. 185 alin. 1 Cod de procedură penală, care statuează că, „Arestarea preventivă constituie o măsură excepţională şi se dispune doar atunci cînd se demonstrează că alte măsuri nu sînt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării”; precum și prevederile art. 188 alin. 2 Cod de procedură penală, potrivit căruia, „Arestarea la domiciliu se aplică (...) în condiţiile care permit aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, însă izolarea lui totală nu este raţională în legătură cu vîrsta, starea sănătăţii, starea familială sau cu alte împrejurări”.

La caz, având în vedere că art. 186 alin. 9 Cod de procedură penală, impune ca: „(...) la soluţionarea demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, (...) instanţa de judecată are obligaţia să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate şi dacă există sau nu temeiuri relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv”, Curtea de apel Chișinău, în urma examinării recursurilor în ordinea stabilită, a ajuns la concluzia că temeiuri relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv în privința celor 5 învinuiți nu există, iar desfășurarea urmăririi penale poate continua și fără menținerea acestora în izolatoarele de detenție preventivă, în privința acestora fiind dispusă monitorizarea electronică prin GPS, la domiciliu, care este o măsură tot atât de efectivă, îndeosebi după expirarea a 90 de zile de privare de libertate, timp care a fost suficient pentru organul de urmărire penală pentru a conserva probatoriul necesar și a asigura continuitatea urmăririi penale.

În acest sens, în jurisprudența CtEDO, care de altfel se aplică direct de instanțele naționale, a reiterat de mai multe ori că:

1) atunci când autoritățile judiciare naționale evaluează pentru prima dată, după reținere, dacă este necesar ca persoana arestată să fie plasată în arest preventiv, existența „bănuielii rezonabile” de comiterea infracțiunii este suficientă pentru a admite demersul procurorului. Simpla suspiciune însă nu mai este suficientă, iar autoritățile trebuie, de asemenea, să prezinte alte motive pertinente și suficiente pentru a legitima prelungirea detenției [Merabishvili împotriva Georgiei (MC), pct. 222; Buzadji împotriva Moldovei (MC), pct. 102].

2) Motivele în favoarea și în defavoarea menținerii persoanei în stare de arest preventiv nu trebuie să fie „generale și abstracte” (Boicenco împotriva Moldovei, pct. 142; Khoudoïorov împotriva Rusiei, pct. 173), ci să se întemeieze pe fapte concrete, precum și pe circumstanțele personale ale reclamantului care să-i justifice detenția (Alexanian împotriva Rusiei, pct. 179; Rubtsov și Balayan împotriva Rusiei, pct. 30-32).

3) Deciziile redactate cu formulări standard nu pot fi considerate ca fiind un motiv suficient pentru a justifica detenția inițială și continuată a persoanei [Selahattin Demirtaș împotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 193].

4) Menținerea cvasiautomată în detenție este contrară garanțiilor enunțate la art. 5 § 3 (Tase împotriva României, pct. 40).

Curtea respectă dreptul cu privire la libertatea de exprimare, însă reamintește, că atunci când se realizează această libertate, aceasta urmează să se efectueze cu respectarea cadrului legal, să asigure respectul datorat independenței justiţiei şi autorităţii hotărârilor judecătorești întrucât numai respectând aceste valori se pot asigura ordinea de drept şi echilibrul social, statul de drept şi supremaţia legii.

Curtea de Apel Chişinău îşi reafirmă angajamentul ferm de a condamna orice act de corupție sau comportament corupţional indiferent de subiecți şi instituții. 

În aceiaşi ordine de idei, prin prisma principiului fundamental al prezumției nevinovăției, Curtea de Apel Chișinău condamnă acuzațiile publice de corupere a magistraților vizați atât timp cât nu există nici un substrat factologic probant administrat în ordinea prevăzută de legislația națională.